China vs. Taiwan | Beijingul preferă „SUFOCAREA LENTĂ”. Foreign Affairs: „Ar putea fi mai periculoasă decât un război”

În anul 2021, amiralul Philip Davidson, comandantul în retragere al forțelor militare comune ale SUA din Indo-Pacific, și-a exprimat îngrijorarea că Beijingul își accelerează cronologia de unificare cu Taiwanul printr-o invazie-amfibie, avertizând că această amenințare „se manifestă în acest deceniu, de fapt în următorii șase ani”.

Această evaluare conform căreia Statele Unite se confruntă cu un termen-limită urgent pentru a preveni un atac chinezesc asupra Taiwanului – denumit „Fereastra Davidson” – a devenit de atunci o forță motrice în strategia și politica de apărare a SUA în Asia, notează Isaac Kardon și Jennifer Kavanagh, pentru Foreign Affairs.

• Isaac Kardon este Senior Fellow în Programul Asia la Carnegie Endowment for International Peace.
• Jennifer Kavanagh este Senior Fellow în Programul American Statecraft la Carnegie Endowment for International Peace.

Departamentul Apărării a definit o potențială invazie chineză a Taiwanului ca „scenariul de ritm” în jurul căruia sunt evaluate capacitățile militare ale SUA, se fac investiții majore și sunt antrenate și desfășurate forțe comune.

Taiwanul a fost, precizează cei doi analiști, „oarecum mai puțin fixat pe această amenințare specială”. Însă, în ultimul deceniu, pe măsură ce echilibrul militar s-a înclinat în favoarea Beijingului, liderii de la Taipei și-au mărit cheltuielile și antrenamentele militare, pentru a descuraja și a respinge un astfel de eventual atac.

„Amenințarea unei invazii-amfibie este însă punctul central greșit în eforturile Statelor Unite de a proteja Taiwanul”

Politica răbdătoare și pe termen lung a Chinei din Taiwan, care tratează unificarea ca pe o inevitabilitate istorică, împreună cu istoricul său modest de acțiuni militare în străinătate, sugerează că planul cel mai probabil al Beijingului este să intensifice treptat politica pe care o urmărește deja: o încălcare lentă, dar constantă, a spațiul aerian, maritim și informațional al Taiwanului.

„Lumea ar trebui să se aștepte să vadă mai mult din ce reprezintă «operațiunile în zonă gri»” – activități coercitive în domeniile militar și economic, care nu culminează cu un război.

Deși liderii din Taiwan atrag frecvent atenția asupra activităților coercitive ale Chinei în și în jurul strâmtorii Taiwan, majoritatea investițiilor militare majore pe care le-au făcut în ultimii ani – inclusiv avioane de luptă, tancuri și un submarin produs local – nu sunt bine aliniate cu natura insidioasă a amenințării din această așa-numită zonă gri.

În viitor, Taipei ar trebui să-și concentreze eforturile pe construirea de zone tampon în toate domeniile, întărirea infrastructurii de comunicații și accelerarea investițiilor străine directe pentru a construi legături economice care să fie și mai rezistente împotriva perturbărilor chineze”, consideră Isaac Kardon și Jennifer Kavanagh.

„China încearcă să sufoce controlul Taiwanului asupra apelor și spațiului aerian din jur și să-i limiteze capacitatea de a lua decizii militare”

În ultimul deceniu, amintesc cei doi analiști, China s-a afirmat cu o potență tot mai mare în spațiul aerian, ape și sfera informațională a Asiei de Est. Paza sa de coastă și alte nave maritime de aplicare a legii au folosit metode neletale pentru a obține niveluri variate de control asupra apelor disputate de Indonezia, Japonia, Malaezia, Filipine, Coreea de Sud și Vietnam.

Aceste măsuri luate la Beijing reflectă o intenție fundamentală de a impune legislația internă chineză asupra teritoriilor în litigiu. „Deși Hong Kong este mai direct sub controlul chinez decât apele contestate din Marea Chinei de Sud și Mării Chinei de Est, sufocarea constantă a autonomiei orașului de către Beijing seamănă cu strategia sa față de spațiile maritime revendicate”, atrag atenția autorii acestei analize.

„Forțele aeriene chineze au efectuat de aproape trei ori mai multe incursiuni în zona de identificare a apărării aeriene din Taiwan (zona în care aeronavele trebuie să se identifice în fața autorităților taiwaneze) din ianuarie 2022, decât a făcut între 2018 și 2021, potrivit rapoartelor publicate zilnic de Ministerul Apărării Naționale din Taiwan.

De asemenea, Beijingul a trimis în mod obișnuit nave și aeronave peste linia mediană care trece prin strâmtoarea Taiwan, eliminând o graniță de facto care a fost definită în 1955.

Armata chineză a crescut frecvența, intensitatea, durata exercițiilor și controlul aerian în apele și spațiul aerian din jurul Taiwanului, încercuind efectiv insula.

• Capacitățile formidabile ale Chinei în războiul informațional figurează, de asemenea, în mod proeminent în conceptul său de operațiuni din zona gri.
• Beijingul saturează mass-media din Taiwan cu dezinformare și este suspectat că a tăiat cablurile submarine de internet către insulele periferice aflate sub controlul Taiwanului.

Prin această abordare, China încearcă să sufoce controlul Taiwanului, să-i limiteze capacitatea de a lua decizii militare, diplomatice și economice autonome. Acțiunile de-a lungul acestor linii ar fi foarte departe de ocupația totală pe care ar putea-o oferi o invazie amfibie de succes.

Totuși, această campanie mai ambiguă poate avea rezultate similare, lăsând Beijingul în controlul Taiwanului în cele mai multe moduri care contează, fără a fi nevoie de nicio capitulare formală”, mai notează Isaac Kardon și Jennifer Kavanagh pentru Foreign Affairs.

„Acțiunile chineze riscă să provoace răspunsuri simetrice din partea Statelor Unite”

Din anul 2022, Beijingul a manifestat un interes sporit pentru măsuri mai ieftine și mai puțin riscante pentru a „strangula lent” Taiwanul.

China ar putea continua să strângă lațul prin lansarea mai multor patrule speciale de pază de coastă care acoperă zone din ce în ce mai mari ale strâmtorii Taiwan sau prin impunerea de măsuri vamale sau de carantină pentru a reduce fluxurile comerciale.

„Construirea și militarizarea avanposturilor pe disputate Insule Spratly din Marea Chinei de Sud, evacuarea Filipinelor din Scarborough Shoal și subminarea eforturilor Vietnamului de a dezvolta zăcăminte de petrol și gaze offshore prin blocarea accesului fizic al Hanoiului la situri sunt un exemplu de mici succese care se extind.

Acțiunile chineze pentru a restricționa sau întrerupe fluxurile critice de alimente, combustibil sau informații către Taiwan, în special, riscă să provoace din partea Statelor Unite răspunsuri simetrice.

Statele Unite s-au străduit să se coordoneze eficient cu aliații și partenerii pentru a preveni acțiunile din ce în ce mai coercitive ale Chinei în zona gri. Atât timp cât Beijingul nu împiedică în mod direct fluxul de trafic comercial prin strâmtoarea Taiwan, majoritatea țărilor vor rămâne probabil pe margine. Unii actori străini, inclusiv vecinii regionali ai Chinei și entitățile comerciale, cum ar fi firmele de transport maritim, ar putea accepta multe tipuri de restricții noi pe care Beijingul le-ar aplica Taiwanului.

Firmele multinaționale au creat deja un precedent îngrijorător de tergiversare la Beijing: firmele japoneze și sud-coreene, de exemplu, au amânat de ani de zile regulile de notificare ale Beijingului – spre deosebire de cele stabilite de Taipei –  pentru zborurile comerciale care trec peste strâmtoarea Taiwan”, continuă cei doi analiști.

„Taiwanul a semnat deja un contract cu Eutelsat OneWeb – un analog al sistemului Starlink”

Căutarea de către Taiwan a echipamentelor militare de ultimă generație, cum ar fi submarine și avioane de luptă și pregătirea militară îmbunătățită, concentrată pe respingerea invadatorilor chinezi, nu va împiedica exercitarea progresivă a controlului coercitiv de către China prin aplicarea legii și a altor tactici neletale.

Taiwanul ar trebui să construiască o flotă mare de drone aeriene și maritime ieftine, care ar putea sprijini operațiunile de supraveghere în zonele periferice ale țării și să răspundă la amploarea uluitoare a incursiunilor chineze la un cost rezonabil, susțin Isaac Kardon și Jennifer Kavanagh.

„Taiwanul trebuie, de asemenea, să-și extindă paza de coastă pentru o respingere mai fermă a activităților gărzii de coastă și ale miliției maritime din China. Taipei a făcut câțiva pași modești în aceste direcții, dar se mișcă mult prea încet pentru a face față provocărilor generate de campania de intensificare a Chinei.

Taiwanul va trebui să-și crească rapid cheltuielile pentru dezvoltarea capacităților indigene și să concentreze orice finanțare militară străină din partea Statelor Unite pe aceste tipuri de sisteme.

În domeniul informației, Taiwan ar trebui să-și întărească sistemele de comunicații și să formeze o forță de muncă mai sofisticată de apărare cibernetică. Și mai important, Taiwan trebuie să-și accelereze eforturile de a-și extinde și diversifica serviciile și infrastructura de comunicații prin satelit pentru a se apăra împotriva atacurilor chineze asupra rețelelor sale de informații și a cablurilor submarine de internet.

Taiwanul a semnat deja un contract cu Eutelsat OneWeb – un analog al sistemului Starlink care s-a dovedit atât de vital în Ucraina –, dar ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a mări lățimea de bandă prin satelit în termen scurt.

În luna aprilie a acestui an, Congresul SUA a alocat 2 miliarde de dolari ca ajutor de apărare pentru Indo-Pacific, dar modul în care acești bani vor fi alocați rămâne neclar. Statele Unite ar trebui să utilizeze o parte din fondurile disponibile pentru a consolida capacitățile de supraveghere și informații aeriană și maritimă ale Taiwanului și flotele sale de drone aeriene, maritime și subterane.

Extinderea mandatului Gărzii de Coastă în apele din apropierea Taiwanului pentru a include, de exemplu, patrularea pescuitului din apropiere, cu scopul de a asigura accesul și de a sprijini conservarea resurselor, ar putea respinge eforturile Chinei de a controla aceste zone.

Dacă cel mai bun predictor al comportamentului viitor este comportamentul trecut, Statele Unite și Taiwan ar trebui să fie la fel de concentrate pe dezvoltarea de strategii pentru a preveni sufocarea lentă a Taiwanului, precum și pe prevenirea invaziei directe.

Dacă Washingtonul nu-și poate modifica perspectiva unică, ar putea ajunge doar un spectator, în timp ce Taiwanul va trece, în tăcere, sub controlul chinezesc”, încheie Isaac Kardon și Jennifer Kavanagh.

Foto – Profimedia Images

CITEȘTE ȘI:

Gaza post-conflict, ecuația IDF – HAMAS și riscul apariției unei zone NEGUVERNABILE. „Condițiile pentru instabilitatea pe termen lung au apărut deja”

Ar putea Ucraina să întoarcă războiul cu Rusia în favoarea sa? „Moscova nu este invincibilă, dar sunt luate DECIZII-CHEIE pe o bază incoerentă”

Lui Putin nu i-a ieșit blitzkrieg în Ucraina, dar vrea să-și realizeze AMBIȚIILE printr-un conflict de durată: „Războiul este un hobby scump”

Cum a scăpat Putin de Șoigu, figură TOXICĂ pentru camarila de la Kremlin. ”Era război total între Apărare și complexul militar-industrial al Rusiei”